dodo

De la lucru…

Nu ma crede lumea ca muncesc… uite dovada, poze de la lucru:

21 decembrie 2006: Noaptea devoratorilor de publicitate

Din motive de munci am ajuns doar la ora 12:30, spectacolul incepuse cu vreo 3 ore inainte, dar am inteles ca am prins ce era mai fain 🙂

Promovarea evenimentului mi s-a parut absolut jenanta, nici macar organizatorii (BV24FUN) neavand in revistuta lor mentionat ceva despre asta… se vedea ca a fost organizat in foarte mare graba si cu o gramada de improvizatii… Prezentarea la fel de jenanta, norocul nostru ca spre sfarsit au fost din ce in ce mai rare interventiile “prezentatorului”. Reclamele destul de faine, in cele 3 ore cat am stat vazand cel putin 5 spoturi geniale.

Mai sunt ceva poze la www.ghidbrasov.ro/album/thumbnails.php?album=267

Daca vreti sa stiti mai multe despre spectacol:

www.adeater.com

www.nuitdespublivores.com

10 decembrie 2006: Bucegi, Brâul Portiței, Valea Spumoasă

Am plecat din Brasov gandindu-ne sa mergem pe Braul Portitei si inapoi, tura lejera, plimbare etc. Din Jepii mici am urcat pe o vale care, dupa Negru trebuia sa ne scoata in brau.

La inceputul coborarii valea parea destul de lejera, cateva saritori mici, dar intre timp s-a lasat ceata si a venit noaptea, am dat de ceva saritori mai mari, echipate cu pitoane, pe unde am coborat cu un ham de coarda, o cordelina de vreo 60 m si un capat de coarda de 15 m (cam asta era echipamentul de alpinism care il aveam la noi).

La sfarsitul vaii am dat insa de un perete de aprox. 80 m (estimarea mea), pe care l-am coborat cat am putut pe cordelina, dar vazand ca dau de regrupari am dedus ca mai e destul, deci in nici un caz nu il puteam cobori cu echipamentul care il aveam, cel putin nu toti. Asa ca am sunat doi prieteni (Smendre si Manu) ca sa ne aduca niste corzi, hamuri si fiare si am mai sunat si la Salvamont sa ii intrebam cat de mare este peretele (de unde eram noi nu se vedea). In Busteni au ajuns mai repede Smendre si Manu, dar intre timp se mobilizase si Salvamontul, asa ca i-am asteptat pe ei. Au venit destul de repede (vreo 2 ore de la refugiu), ne-au ajutat sa coboram, iar la ora 5 dimineata eram inapoi in Brasov.

Stirile care au aparut la televizor au fost destul de comice, au folosit cuvinte de genul “turisti inconstienti”, “cea mai dificila vale din Bucegi”, “operatiunea de salvare a durat 8 ore” (asta chiar nu am inteles, cum le-a dat lor 8 ore daca i-am sunat la 12 si la 5 eram acasa in Brasov), “unul dintre ei a fost salvat a doua oara de la moarte” (asta fiind Negru).

Am inteles in sfarsit si pe unde am coborat, un salvamontist spunea ca e Valcelul Mortului, vale pe care am mai fost si nu era asta. Stiam sigur ca portiunea finala este numita cascada Magheru, langa care este Fisura berbecului, si a reusit Cotzo sa ma lumineze, e Valcelul Inspumat iar la un moment dat am intrat pe valea din stanga lui. Mai sunt detalii despre zona aici.

16 dec: Am mai gasit azi in cartea lui Kargel “Muntii Bucegi – Drumetie, alpinism, schi”, la descrierea vaii Spumoase: In orice caz se va evita valcelul invecinat cu Muchia Coltului Berbecului, care se termina cu un perete de 50 m inaltime, o adevarata capcana.

02 decembrie 2006: Piatra Craiului, Hornul Găinii

Traseul: Zarnesti, Fantana lui Botorog, Poiana Zanoaga, Curmatura, Hornul Gainii, creasta pana in Vf. Turnu si inapoi prin Curmatura.

P.S.: Nu toate pozele sunt facute de mine, autorul fiecareia este scris in numele pozei.